"E ceva ce nu poti uita,cu toate ca vrei sa uiti..."
Esti sigur?Esti 100% sigur ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta sa ti-o scoti din gand,suflet,inima?Sau a fost doar o simpla amagire?
Stiu ca trecutul ramane si va ramane mereu intr-o parte din noi,dar ar trebui sa inveti sa mergi mai departe,sa te ridici,sa spui de azi gata,si cel mai important sa vrei cu adevarat.Sa nu te amagesti,sa nu te minti pe tine insuti si pe cei din jur.Aici ar trebui sa pui tot orgoliul ala ce-l ai in tine pe primul loc.Stiu,doare,e greu...e al dracu de dureros sa iubesti in tacere,sa te inchizi in tine.Sa suferi,sa plangi,sa te trezesti dimineata cu perna uda,sa-ti doresti sa fie langa tine,sa vrei s-o imbratisezi cat poti tu de tare,sa-ti doresti sa o gasesti in fiecare persoana...si totusi...nimeni nu va mai fi ca ea.Acea fata inocenta,care acum e o femeie in toata firea dar care inca mai are acel sufelt de copil.Care inca te atrage,dupa care inca suspini...si care va ramane mereu unica si mereu in sufletul tau.Acea fata care iti zdrobeste in fiecare clipa sufletul cu indiferenta si mai ales...absenta ei.
 Inchide-o in sufletul tau...si nu mai deschide!

Just for you...

Nu!

  Doare...din ce in ce mai tare,dar de data asta nu,nu voi mai ceda,nu voi mai lasa garda jos,nu pt cei ce nu merita,nu pt cei ce m-au ranit...adanc,profund.Stiu,am avut incredere,am iubit,am gresit...da,am gresit!
Nu,n-am sa plang!Nu voi mai lasa ca ochii mei sa mai verse nicio lacrima...nu pt tine...nu,nu meriti!
  Au trecut cateva zile de cand nu mai stiu nimic de tine.Simt indiferenta dar in acelasi timp dor.Dar nu,nu ma voi mai lasa doborata de sentimente!Mai bine sa mor pe dinauntru decat sa-ti mai arat ce simt,cum simt,cat simt...nu-ti voi mai da voie sa ma descoperi,nu!
  Stiu,esti prins in mrejele ei...dar ce pacat,e doar un joc!Un joc din care vei avea de pierdut sau de castigat...de castigat indiferenta ei,suferinta,lacrimile,sufletul zdrobit...dar ce conteaza?cu asta te hranesti...

Suflet de piatra ce esti...

Aiurea...

 Si a mai trecut un weekend.A fost unul din acele weekenduri care mi le-am petrecut inchisa in camera mea.Am vrut sa-l dedic din nou trecutului, sa stau sa meditez asupra a tot ce a fost,ce a trecut,ce nu va mai fi...N-am avut starea necesara sa ma duc prin oras cu fetele,sa ma destrabalez prin club,sa rad,sa glumesc si sa fac tot ce imi trece prin cap.M-am gandit la tine si inca ma gandesc.Oare ce faci,pe unde esti si mai ales cu cine?Oare stii ca cineva se gandeste la tine in timp ce tu,esti cine stie prin ce bar,prin ce club,prin ce pat,cu cine stie ce prieteni sau  cine stie ce femeie...?Acele femei cu suflet de copil ce te-au fascinat intotdeauna.Eu n-am fost una dintre acele femei.N-am putut sau n-am stiut sa te fac sa uiti...Sa uiti acea femeie cu suflet de copil care te-a marcat,care ti-a lasat in suflet rani adanci.N-am stiut sa ti le vindec,sa te fac sa fii al meu si cu sufletul nu doar cu trupul.
 Am trait cu tine o poveste in care am fost o simpla marioneta.M-am lasat purtata de tine,de acel barbat care il credeam perfect.Si as fi vrut ca aceasta perfectiune sa nu fie vazuta doar prin ochii mei.As fi vrut ca la final sa zic: "Da frate,el m-a iubit si eu am fost cea care a gresit!",si nu invers.Imi asumam toata vina.
 Poate ca sunt cea mai egoista persoana de pe pamant,poate ca nu stiu sa pierd,poate ca fac bine sau nu sa-mi astern sentimentele,dar asa sunt eu.Sufletul urla in mine si trebuie sa zic ceea ce simt.Acum o consider ca o slabiciune pt ca asa ai ajuns sa te joci cu sentimentele mele.
 Poate am fost naiva si chiar proasta,poate ca sunt si acum pt ca ma gandesc la tine dar cu siguranta nici tu nu ai fost acel baiat perfect.

Adevar

Multi dintre noi spunem ca preferam adevarul oricat de dur ar fi el,decat o minciuna oricat de "mica"sau de "mare" ar fi ea.Dar oare chiar vrem asta cu adevarat?De cele mai multe ori,un adevar ne-ar putea rani.Chiar vrem sa fim raniti?Sunt intrebari care mi le pun in fiecare zi de cand am aflat acel adevar...
  Spuneam si eu la un moment dat ca adevarul este calea prin care ai putea fi mai aproape de cel de langa tine,sa-l cunosti mai bine.Dar ce te faci atunci cand traiesti ani de zile cu sentimentul ca in fiecare zi iti spune adevarul,ca pe zi ce trece e tot mai fidel,ca nu ti-a gresit,ca nu te-a inselat,ca te-a iubit...iar in fond au fost doar niste amagiri,niste minciuni.
  Oare de ce nu mi-am putut da seama de ce fel de om esti?De ce am crezut ca esti cel mai bun baiat care l-am putut intalni?De ce am avut atata incredere in tine?Si...de ce scriu toate astea cu lacrimi in ochi?Poate pt ca imi pare rau,poate pt ca regret,poate pt ca inca sper ca acel adevar sa fi fost o alta minciuna de-a ta.
  Poate ca acum imi doresc sa vi sa-mi spui ca ai gresit,ca a fost o gluma,ca ai vrut sa vezi cum reactionez,ca ai vrut sa vezi daca imi pasa sau nu de tine...dar cu siguranta e deja prea tarziu.Mult prea tarziu!

Intre dragoste si suferinta

Sa incep prin a spune ca sufar?
Nu...
Ar fi prea melancolic, si nici nu cred ca suferinta este exact ceea ce simt.
Imi este dor, dor de clipe, de momente, de senzatii, de vorbe, de soapte, de mangaieri ascunse si de priviri secrete.
As fi preferat ca tot ceea ce s-a intamplat sa fi fost un vis, sa pot sa imi deschid ochii fericita si sa imi spun rasuflata: "Inima nu-mi este franta." Dar din pacate stiu ca nu ma pot trezi, nu pot sterge ceea ce ai scris cu cerneala pe inima mea.
Daca as spune ca nu as fi vrut sa te cunosc niciodata as comite cel mai mare pacat omenesc, pentru ca desi tu esti boala din sufletul meu, in acelasi timp esti si leacul care poate sa mi-l completeze, si stiu ca doar faptul ca scriu acum aceste randuri ma face o persoana slaba, cu prea multe sentimente si aflata sub controlul propriilor emotii.
Ma doare sa iti pronunt numele, si atunci cand o fac incerc sa zambesc, sa nu inteleaga nimeni ca defapt o bucata din mine se pierde odata cu sunetul apelativului tau.
Durere... dragoste... care e diferenta?
Amandoua reusesc sa te zdrobeasca, amandoua pot sa te calce in picioare si sa iti aminteasca mereu ca esti doar un om, o fiinta mizerabila, o fiinta care nu are control asupra destinului si se afla in mainile lui, un destin care uneori nu pare sa fie de partea noastra niciodata.
Ne aduce aminte ca suntem departe de a fi invincibili, si ca oricat de mult ne-am strofoca sa castigam jocul vietii, vom pierde mereu pana la urma.

Alte amintiri imi traverseaza mintea acum, inchid ochii si parca pot sa te vad, acolo unde esti, departe de mine, de lumea mea, departe de acea lume pe care ne-o creasem, acolo unde toate visele au putut sa prinda viata, dar nu au supravietuit cand au pasit in realitate.


In fine...

Prima dragoste nu se uita niciodata:|

Doar atat

M-am uitat fugitiv prin niste foldere si mi-au atras privirea niste poze...pozele cu noi.Ce vremuri!Cat de frumos era pe atunci.Ceva nu ma lasa sa uit trecutul,sa las totul in urma si sa-mi vad de viata mea.Cu toate ca viata merge inainte,eu am ramas prinsa undeva in mijlocul acelor clipe cand ne era bine,cand eram impreuna si nimic nu mai conta.N-as mai putea sa simt pentru altul ce am simtit pentru tine.Nu pot oricat as incerca sa ma detasez,sa ma indepartez de lucrurile care dor.Poate asa sunt facuta,poate fericirea nu e pentru mine.
Am stat cateva secunde cu ochii tinta la o fotografie care imi place mult,cu noi,si parca retraiam momentele cu tine.Doar atat a mai ramas,fotografiile si niste amintiri care dor.Dar simt ca totul e in van,nu ma intelege nimeni.Doar eu stiu ce simt.

Love is in the air,dar pe a mea o sufla vantul:(

Se intampla ceva...

Simt ca situatia imi scapa de sub control.Toate sperantele,toate iluziile se spulbera doar cand iti aud vocea.Simt nepasare,indiferenta,simt ca pierd tot ce am construit atatia ani.Incet incet totul se va duce pe apa sambetei,simt asta.O spui chiar tu,desi indirect.Nu te mai pot intoarce din drum.Esti prea prins in vraja acelei fete.As vrea sa cunosc si eu secretele ei.Cu ce te amageste?Ce are ea si eu n-am?Mi-ai spus ca inca ti la mine.Demonstreaz-o!Fapte nu vorbe in vant.Probabil e ceva trecator,dar o data ce am pus punct,nu ma mai intorc din drum.N-o sa mai spun "mai stai".Am facut-o de atatea ori,si cu ce m-am ales?Cu aceleasi certuri,cu aceleasi discutii.Nu mai vreau.Am pus punct aici.
Unde am scuipat nu mai pup!

De ce?

De ce ne amintim daca vrem sa uitam...?
De ce traim in trecut desi mergem inainte...? 
De ce primim alta sansa daca nu stim sa profitam de ea...?
De ce vrem inapoi ceea ce am aruncat...?
De ce nu putem ierta chiar daca iubim...?
De ce acceptam ceea ce nu vrem...?
De ce credeam minciuna chiar daca stim adevaru?
De ce promitem desi stim ca nu o sa ne tinem de cuvant?
De ce suntem dezamagiti cand avem incredere?
De ce iubim persoanele care nu ne iubesc?
De ce la sfarsit vrem sa nu mai plece?
De ce uneori minciunile ne fac bine?
De ce luptam pentru ceva si apoi nu ne mai intereseaza?
De ce dam totul si totusi nu e de ajuns?
De ce cerem iertare daca nu iertam?
De ce credeam in ceea ce nu exista?
De ce speram desi stim ca este in zadar?
De ce cautam raspunsuri intrebarilor fara raspuns?

A fost odata

19.06.2009 A fost odata...Cata fericire!Cate planuri ne faceam,cat de mult ne iubeam.Era ca un vis devenit realitate.Eram doar 2 copii care credeau ca tot ce zboara se mananca,naivi,gata sa-si uneasca destinele pt totdeauna.Traiam fiecare clipa la intensitate maxima,vedeam viata cu alti ochi,cu ochi de copii nevinovati.Fiecare gest,fiecare sarut,fiecare imbratisare venita din partea ta ma facea sa tremur.Insa cat avea sa tina asta?Putin,pt ca orice minune tine doar 3 zile."A fost odata", nu se mai intoarce niciodata...
Azi,19.03.2011 o zi ca oricare alta care imi aduce aminte de trecut,de cum eram amandoi.Dar azi,nu mai suntem noi,nu mai stim sa fim amandoi,nu mai putem fi amandoi.
"Mai bine nu te cunosteam niciodata",ti-am zis.Dar oare cum ar fi fost viata mea daca nu te-as fi cunoscut?Cu ajutorul tau am inteles ca iubirea trebuie sa doara,sa sufere.Dar ce pacat ca am inteles doar eu.Tu esti indiferent,esti imun la toate astea.Si te apreciez.
Nu te condamn pt faptul ca am fost doar o optiune in viata ta,cand poate tu ti-ai dorit ceva mai bun,de care eu nu eram dispusa sa iti ofer,desi eu sunt cu sufletul impacat ca am facut tot posibilul ca tu sa fii fericit.Poate suna putin egoist dar,sufletul meu astepta si el ceva in schimb.Un strop de fericire,de iubire,de afectiune,de tot ce ti-am daruit eu,dar doar un strop,nu totul.
Insa,faci parte din trecut,din acel "A fost odata".Desi mi-e greu sa ma dezleg de niste amintiri am s-o fac.Si...inchei aici ca doare.Daca ar fi sa curga lacrimi,sa curga ale tale!


"Şi-am să te uit – Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.”

Timp,incotro mergi?

Stau si ma gandesc cateodata la tot ce-a fost.Am trait clipe frumoase,dulci,de neuitat,dar si momente care m-au facut sa gandesc mai bine la ce fac in viitor.Am invatat,chiar am avut de invatat,de la unii de la altii,chiar de la mine insumi.Ma intreb uneori oare ce o sa mai vina?Poate o sa mai traiesc acele clipe dar in alt mod,sau poate o sa vie mai bune.Daca as putea vedea viitorul as putea sa stiu ce ma asteapta,dar poate e mai bine asa,pt ca poate nu vom trai cu aceasi intensitate.Toate la timpul lor.E un mister care incet incet se lasa descoperit.
Insa ma uit cum trec orele,zilele,saptamanile,lunile,anii...parca prea repede.Nu apucam sa ne bucuram indeajuns de ceea ce ne rezerva viata.Si gandindu-ne in timp,regretam uneori.Dar,in fond asa e viata.


Nimic nu poate fi pentru totdeauna! 

Mi-ai facut sufletul bucati

Astazi vroiam o schimabare,vroiam sa ma port altfel,sa fiu mai buna cu tine,sa-ti fac totul pe plac.Si asa am si facut,dar oare de ce nu primesc aceleasi lucruri in schimb?Iubesc fara incetare,zi de zi mai mult si mai mult si mai mult...dar nu stiu cat o sa mai pot,cat o sa mai tina.De ce te porti asa cu mine?Si in general de ce nu stim sa apreciem?De ce daca celalalt ne ofera totul noi nu suntem in stare sa-i dam nici macar un sfert?
De ce ma amagesti?Aveam incredere in tine pana la ultimul cuvant,dar tu o distrugi mereu.Imi arati ca nu-ti pasa.Devi tot mai rece,prin cuvinte,comportament,prin tot...O scalzi in motive peste motive,dar oare acum,astazi ce motiv ti-am mai dat?Ce rau ti-am facut?
De ce fac bine si primesc rau?Cu ce am gresit?Sau cu ce gresesc?Poate doar ca imi pun sufletul pe tava de fiecare data,poate increderea obsesiva in tine e devina.
Am fost dispusa sa dau totul pentru persoana iubita si la ce bun?Nu-ti pasa de ceea ce simt,nu-ti pasa ca plang de fiecare data,nu sti sa zici altceva decat"nu mai plange" dar daca vrei sa nu mai plang de ce te porti asa?
Nu am putut niciodata sa contez pe cuvantul tau dar continuam sa am incredere in tine.Continuam sa ma mint ca si maine e o zi,si ca totul va fi bine.Dar parca nu se mai termina.Optimismul meu nu mai serveste la nimic,nu ma mai ajuta.



Promisiunile sunt fulgii de nea… coboara usor si te fac sa tremuri de placere, iar apoi se pierd si se topesc…

Ce e mai bine?

Cum sa stiu cum e mai bine?O data nu mai vreau sa stiu de tine,vreau sa te uit,vreau sa incep o viata noua fara tine in ea si a2a zi tot te caut,tot dau un mesaj,tot te sun.Insa cum as putea sa te uit cand toate drumurile duc la tine?Cum as putea sa uit cand doar tu ma ascultai in zilele cand mi-era greu,cand doar tie iti pot spune ce ma apasa?
Inca mai astept un raspuns din partea ta.Te intrebam mereu acelasi lucru dar oare cum puteam sa te intreb asa ceva cand tu defapt nici nu mai vrei sa auzi.Ti-e frica,asa imi ziceai dar eu cred ca e mai mult decat atat.M-am saturat sa ma tot prefac tot timpul,sa spun ca nu-mi pasa,ca nu ma interesezi si cateodata ca nu te cunosc.Dar oare tu ce anume crezi ca e intre noi?Prieteni nu,iubiti nu,amici nu poate doar amanti.Da,asta e cuvantul,amanti.
Dar oare pana cand?

Schimbare

Vorbeam acum cateva minute cu tine la telefon,insa nici macar convorbirile la telefon nu mai sunt la fel.Te-ai schimbat si din pacate in rau:(.Simteam in vocea ta atata nepasare atata ironie.Oare ce te-a facut sa te schimbi asa?Esti altul.Nu mai esti baiatul de care m-am indragostit eu,nu mai esti baiatul care la ore tarzii in noapte imi spunea o vorba buna.Nu mai simt acea protectie din partea ta.Simt ca nu mai ti la mine.Totul se prabuseste.Oare este vina mea,vina ta sau doar asa a fost sa fie?

Ma doare de mor
Doar timpul mai poate face ceva
Si nu cred sa pot
Sa spun te iubesc , altcuiva

Cuvinte

"Uita de mine".Au fost ultimele mele cuvinte.Insa nu stiu de ce ti-am zis,oricum m-ai uitat sau intr-o ora,o zi,o saptamana ma vei uita cu siguranta.In fond poate nici eu nu vreau asta,poate inca mai sper la ceva bun care ar putea sa ni se intample dupa atatea lucruri rele,poate a vorbit orgoliul din mine,poate au fost niste vorbe aruncate la cearta.Speranta moare ultima.Sau poate chiar ma vei uita,dar stiu ca n-o sa poti uita tot ce am trait impreuna."Amintirile raman indiferent de ce-ar urma."

"Nu ma mai astepta pe mine",ai spus tu.Dar as vrea sa-i spui inimii aceste vorbe.Nu pot lupta cu ea,nu vrea sa ma asculte.Si uneori nu inteleg de ce te vrea doar pe tine dupa tot ce s-a intamplat.Cum poate fi asa naiva,asa incapatanata?


"O sa fie bine bb."Asta auzeam mai mereu.Dar nu era asa cum ziceai,nu te tineai de cuvant,nu stiai sa faci sa fie totul bine.S-au dovedit a fi doar niste vorbe.


Alint dupa alint.Da,imi zici mereu asa cum ne placea noua.Dar care "noi"?Oare o faci din obligatie,obisnuinta sau doar ca sa ma impaci?


"Sa lasam sa decurga totul de la sine."Insa ti-a scapat din vedere un lucru.Timpul asterne praf peste tot si toate.Ne vom uita.Poate chiar asta vroiai sa spui prin aceste cuvinte.Poate vroiai sa ma indepartezi incetul cu incetul.

E totul asa de greu.Simt ca...In fine.Nimic nu mai are rost.

De ce eu?

Nu am mai postat nimic de catva timp pt ca au trecut zilele fara sa-mi dau seama pe langa mine,si stiu ca nu e bine,stiu ca trebuie sa traiesti la maxim fiecare clipa pt ca nu se va mai intoarce,dar se mai intampla cateodata sa ramai prins in amintiri si sa nu-ti dai seama ca de fapt este un prezent care trebuie sa-l traiesti,nu sa tot suspini dupa ceva care oricum ai pierdut,a trecut.Insa vroiam sa ating un alt subiect:cred ca toti macar o data in viata,daca nu mai des, ne-am pus intrebarea:"De ce eu?".Si pe langa aceasta intrebare mai vin alte cateva:"De ce doar mie mi se intampla anumite lucruri?,Cu ce am gresit?,Ce am facut eu rau ca sa primesc rau?" si asa mai departe.Parca nu mai ai scapare,parca totul se invarte in jurul aceluiasi punct,intr-un cuvant iti faci rau singur.Si da,iti faci mult rau.Insa pierdem din vedere niste aspecte.Viata ne pune la multe incercari ce-i drept,dar de ce sa ne dam batuti?De ce sa ne inchidem singuri propriul nostru drum?Unde este acel optimism?Nu trebuie sa faci o tragedie,pt ca ceva nu ti-a reusit,pt ca trebuie sa recunoastem,din lucruri marunte vine raul.Ne inchidem in noi,nu mai putem visa.Ne gandim ca nimic nu mai are rost si facem o mare greseala pt ca toate lucrurile au un rost,nimic nu este la voia intamplarii.

Intr-un cuvant trebuie sa traim viata asa cum e!

Cine esti cu adevarat...

Nu credeam ca esti in stare sa spui vreodata atatea vorbe de rau.Insa la auzul acelor cuvinte mi-am dat seama cine esti cu adevarat si ca defapt totul s-a dus.Vroiam sa ma fac mica de tot si sa ma ascund intr-un colt de camera si acolo sa stau pentru totdeauna.M-ai dezamagit pt a nu stiu cata oara si ma intreb daca merita.Dar ma bucur ca te-am cunoscut la "adevarata" ta valoare,"vedet'o"!

Amintirile dor...

Imi aduc aminte de trecut.Cata fericire!Cat de dulci erau zilele alaturi de tine,orele,clipele.Imi doream sa nu se mai termine niciodata.Traiam intr-o lume numai a noastra.Aveam acea sclipire in ochi de fiecare data cand te vedeam,cand iti vorbeam.Se putea citi fericirea de pe fetele noastre.Asteptam cu sufletul la gura inca o clipa alaturi de tine.Convorbirile telefonice ore in sir...
Si de ce plang de fiecare data cand imi aduc aminte?Poate pt ca niciodata nu va mai putea fi la fel.Pt ca timpul nu se intoarce pt nimeni oricat de greu ar fi si oricat ti-ai dori.Si de ce oftez gandidu-ma la noi?Pt ca imi era bine,pt ca traiam un vis devenit realitate.


Mi-e dor..si doare!:(

Nimic...

As vrea sa dispar din viata catorva persoane.Poate le fac rau,poate nu stiu ce fac,poate sunt prea directa,sau prea dura.Stiu ca nimeni nu-mi va simti lipsa,poate doar asa putin.

 De ce e totul asa greu?Simt ca nu mai fac fata,nu mai sunt eu.As vrea sa uit de toate,de toti care continua sa ma raneasca.Prea multe dezamagiri,prea mari orgolii,prea multe minciuni.

Mi-e dor..mi-e dor de acea fata din trecut care era dispusa sa treaca peste toate,nu-i pasa ce zice lumea,nu iubea cu asa o intensitate.Dar de ce acum parca sunt alta?Simt ca nu o sa mai pot sa-mi revin niciodata.E totul asa schimbat!

Despartiti dar impreuna

Ma intreaba multi si destul de des cum decurge relatia noastra.Dar care relatie?Nu mai suntem impreuna dar cine sa ne mai inteleaga cand ne comportam ca doi iubiti.Toti raman mirati si cei drept nici eu nu inteleg cateodata dar poate asa mi-e dat sa traiesc din punctul asta de vedere,cu tine dar in acelasi timp fara tine.E bine,dar in acelasi timp doare...:(.Ciudat...

Momente

Au fost destule zile cand nu mai stiam ce sa cred.Stiam ca tine la mine dar totusi nu arata si asta ma facea sa-mi pierd increderea pana si in mine.Totusi se vedea clar ca lucrurile duc intr-un singur punct insa in acele momente parca nu mai credeam nimic,pe nimeni.Au fost prieteni care incercau sa-mi deschida ochii si sa-mi spuna cum vad ei relatia din exterior insa refuzam sa-i ascult,sa-i cred.Incepeam sa te pierd..dar oare chiar te pierdeam sau nu eram in apele mele?Imi puneam des intrebarea:"Unde e acea fata optimista?".Imi placea sa ma gandesc cum va decurge relatia noastra,cat de fericiti vom fi,si asa ajungeam foarte departe cu gandul uneori dar oare..nu mai stiam sa visez?Nu mai stiam ce sa fac...o data iti spuneam sa ma lasi in pace,nu mai vroiam sa aud de tine dar peste putin timp imi doream sa fie totul ca la inceput,mi se facea dor de tine.Eram confuza.Insa stiam un lucru cert...te iubeam,si asta mai tarziu mi-a dat putere sa merg mai departe,dar atunci imi era greu sa lupt doar eu pt relatie.

:((

De ce nu esti aici?
Sa`mi spui cu un sarut
Ca ma iubesti prea mult
Sa plangem impreuna...

De ce?:(

Orgoliul...

De ce avem orgoliul asa de mare uneori?De ce nu suntem in stare sa lasam de la noi macar o data?Oare nu ne dam seama ca ranim pe cineva,sau poate ne facem singuri rau...sau poate intr-o zi vom regreta?Oare chiar nu-ti pasa,sau doar iti place tie sa fii rugat...?Pune-te macar o clipa in locul meu.Ai putea vedea oare ce e in sufletul meu atunci?Si oare daca ai vedea,te-ai mai purta asa?

Inceput...

Totul a inceput demult...acum cativa ani.Desi stateai pot sa zic aproape de mine, nu te cunosteam,nu auzisem niciodata de tine,desi aveam prieteni in comun.Dar totusi,incet incet am devenit amici prin acele cunostinte.Imi aduc bine aminte serile in care stateam si povesteam banalitati si poate inca de pe atunci s-a infiripat ceva...defapt...sigur de atunci.Incet incet am devenit prieteni buni,ne povesteam totul,veneam impreuna de la scoala,ne intelegeam de minune.Insa de la acea prietenie,putea deveni simplu o dragoste desi nu ne dadeam seama,sau refuzam sa credem ca vom putea fi vreodata iubiti(cel putin eu),sau o luam ca fiind o gluma.Si totusi s-a intamplat ceva,dintr-o simpla gluma...Desi nu-mi venea sa cred,si poate in sufletul meu stiam ca nu e bine sa dam acea prietenie,pe o dragoste care aducea cu ea certuri,discutii,gelozii si asa mai departe,ca in orice relatie de altfel.Dar gandidu-ma acum in trecut...poate asa a fost sa fie,asa ne-a fost scris..sau poate...cine stie.In scurt timp relatia noastra s-a intarit,ne vedeam zilnic,povesteam ore in sir fara sa ne plictisim unul de celalalt.A durat asa cateva luni,pana cand ceva s-a intamplat iarasi,ceva s-a rupt,parca nu mai eram noi acei copii din trecut.Increderea a disparut,ne certam zilnic din nimic,nimic nu mai era la fel oricat ne-am fi dorit,oricat am fi incercat,oricate intrebari ne-am fi pus.Dar totusi am continuat sa ramanem impreuna,desi ne faceam rau.Era una buna,zece rele.In sfarsit,s-a produs si acea despartire,pt ca eram constienti ca va veni,ca nimic nu mai era la inceput.Si cat ne doream sa mai fie(si inca ne dorim...).Am ajuns sa te iubesc mult,poate prea mult,in unele momente poate chiar devenea o obsesie.Nu pot sa stiu exact ce ai simtit tu,dar un lucru stiu sigur...tineai destul de mult la mine(si inca mai ti).Desi majoritatea cuplurilor dupa despartire nu-si mai vorbesc,regreta ceea ce s-a intamplat,si poate chiar isi doresc sa nu se fi cunoscut niciodata,la noi a fost diferit.Inca vorbeam,ne alintam,poate chiar in unele momente ne doream o impacare,poate doar asa de dragul clipelor frumoase,sau poate intradevar ne era frica de o despartire definitiva.Si am incercat si a2a oara,si a3a oara dar n-a mai mers:|.Nu degeaba se spune ca toate iubirile sunt frumoase la inceput si putini sunt cei care mai pot fi ca la inceput.Poate noi,fetele,ne dorim uneori prea mult de la cel de langa noi,avem nevoie de stabilitate,de sprijin,de intelegere si cate si mai cate...si poate pe ei ii sperie toate acestea...mai ales stabilitatea.Dar sa revenim...Am tinut-o asa aproape 2 ani,tot cu gandul ca odata ne va merge bine si chiar si in prezent ne mai amagim.Ne leaga niste lucruri,niste amintiri care n-ai cum sa le uiti de pe o zi pe alta,care totusi ne-au marcat.Am incercat sa am din nou prieten,si chiar am avut(destui)..dar nici unul n-au fost ca el.Fiecare atingere de-a lor ma ducea cu gandul la el,la acele clipe de neuitat,la noptile petrecute impreuna..la tot.Niciodata n-am inteles de ce,sau poate intelegeam prea bine...Intalnirile cu el au continuat si desi imi puneam in cap ca de data asta sigur nu mai cedez,de fiecare data cadeam prada saruturilor lui,mangaierilor...si iarasi ajungeam unde nu trebuia dar unde ne doream amandoi.Au fost niste lucruri complicate,care oricat as vrea sa le dezleg nu pot,au ramas niste intrebari fara raspuns...Si inca si azi imi mai pun acele intrebari:"De ce il vroiam numai pe el,de ce nu puteam sa traiesc cu un altul tot ce am trait cu el sau cel putin asemanator,de ce nu ma puteam desprinde de el,de ce in fiecare gand de-al meu era doar el?"Oare de ce??