Inceput...

Totul a inceput demult...acum cativa ani.Desi stateai pot sa zic aproape de mine, nu te cunosteam,nu auzisem niciodata de tine,desi aveam prieteni in comun.Dar totusi,incet incet am devenit amici prin acele cunostinte.Imi aduc bine aminte serile in care stateam si povesteam banalitati si poate inca de pe atunci s-a infiripat ceva...defapt...sigur de atunci.Incet incet am devenit prieteni buni,ne povesteam totul,veneam impreuna de la scoala,ne intelegeam de minune.Insa de la acea prietenie,putea deveni simplu o dragoste desi nu ne dadeam seama,sau refuzam sa credem ca vom putea fi vreodata iubiti(cel putin eu),sau o luam ca fiind o gluma.Si totusi s-a intamplat ceva,dintr-o simpla gluma...Desi nu-mi venea sa cred,si poate in sufletul meu stiam ca nu e bine sa dam acea prietenie,pe o dragoste care aducea cu ea certuri,discutii,gelozii si asa mai departe,ca in orice relatie de altfel.Dar gandidu-ma acum in trecut...poate asa a fost sa fie,asa ne-a fost scris..sau poate...cine stie.In scurt timp relatia noastra s-a intarit,ne vedeam zilnic,povesteam ore in sir fara sa ne plictisim unul de celalalt.A durat asa cateva luni,pana cand ceva s-a intamplat iarasi,ceva s-a rupt,parca nu mai eram noi acei copii din trecut.Increderea a disparut,ne certam zilnic din nimic,nimic nu mai era la fel oricat ne-am fi dorit,oricat am fi incercat,oricate intrebari ne-am fi pus.Dar totusi am continuat sa ramanem impreuna,desi ne faceam rau.Era una buna,zece rele.In sfarsit,s-a produs si acea despartire,pt ca eram constienti ca va veni,ca nimic nu mai era la inceput.Si cat ne doream sa mai fie(si inca ne dorim...).Am ajuns sa te iubesc mult,poate prea mult,in unele momente poate chiar devenea o obsesie.Nu pot sa stiu exact ce ai simtit tu,dar un lucru stiu sigur...tineai destul de mult la mine(si inca mai ti).Desi majoritatea cuplurilor dupa despartire nu-si mai vorbesc,regreta ceea ce s-a intamplat,si poate chiar isi doresc sa nu se fi cunoscut niciodata,la noi a fost diferit.Inca vorbeam,ne alintam,poate chiar in unele momente ne doream o impacare,poate doar asa de dragul clipelor frumoase,sau poate intradevar ne era frica de o despartire definitiva.Si am incercat si a2a oara,si a3a oara dar n-a mai mers:|.Nu degeaba se spune ca toate iubirile sunt frumoase la inceput si putini sunt cei care mai pot fi ca la inceput.Poate noi,fetele,ne dorim uneori prea mult de la cel de langa noi,avem nevoie de stabilitate,de sprijin,de intelegere si cate si mai cate...si poate pe ei ii sperie toate acestea...mai ales stabilitatea.Dar sa revenim...Am tinut-o asa aproape 2 ani,tot cu gandul ca odata ne va merge bine si chiar si in prezent ne mai amagim.Ne leaga niste lucruri,niste amintiri care n-ai cum sa le uiti de pe o zi pe alta,care totusi ne-au marcat.Am incercat sa am din nou prieten,si chiar am avut(destui)..dar nici unul n-au fost ca el.Fiecare atingere de-a lor ma ducea cu gandul la el,la acele clipe de neuitat,la noptile petrecute impreuna..la tot.Niciodata n-am inteles de ce,sau poate intelegeam prea bine...Intalnirile cu el au continuat si desi imi puneam in cap ca de data asta sigur nu mai cedez,de fiecare data cadeam prada saruturilor lui,mangaierilor...si iarasi ajungeam unde nu trebuia dar unde ne doream amandoi.Au fost niste lucruri complicate,care oricat as vrea sa le dezleg nu pot,au ramas niste intrebari fara raspuns...Si inca si azi imi mai pun acele intrebari:"De ce il vroiam numai pe el,de ce nu puteam sa traiesc cu un altul tot ce am trait cu el sau cel putin asemanator,de ce nu ma puteam desprinde de el,de ce in fiecare gand de-al meu era doar el?"Oare de ce??