Au fost destule zile cand nu mai stiam ce sa cred.Stiam ca tine la mine dar totusi nu arata si asta ma facea sa-mi pierd increderea pana si in mine.Totusi se vedea clar ca lucrurile duc intr-un singur punct insa in acele momente parca nu mai credeam nimic,pe nimeni.Au fost prieteni care incercau sa-mi deschida ochii si sa-mi spuna cum vad ei relatia din exterior insa refuzam sa-i ascult,sa-i cred.Incepeam sa te pierd..dar oare chiar te pierdeam sau nu eram in apele mele?Imi puneam des intrebarea:"Unde e acea fata optimista?".Imi placea sa ma gandesc cum va decurge relatia noastra,cat de fericiti vom fi,si asa ajungeam foarte departe cu gandul uneori dar oare..nu mai stiam sa visez?Nu mai stiam ce sa fac...o data iti spuneam sa ma lasi in pace,nu mai vroiam sa aud de tine dar peste putin timp imi doream sa fie totul ca la inceput,mi se facea dor de tine.Eram confuza.Insa stiam un lucru cert...te iubeam,si asta mai tarziu mi-a dat putere sa merg mai departe,dar atunci imi era greu sa lupt doar eu pt relatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu